La inceputul lumii, cand Dumnezeu s-a hotarat sa creeze
femeia, El vazu ca epuizase toate materialele in barbat si ca nu mai dispunea
de nimic…
In fata dilemei si dupa o profunda meditatie iata ce a
facut…
A luat rotunzimea lunii, suavele curbe ale valurilor, tandra
aderenta a zorelelor, miscarea tremurata a frunzelor, silueta zvelta a
palmierului, tenta delicata a florilor, privirea indragostita a cerbului si
veselia razei de soare, timiditatea randunicii, vanitatea paunului, suavitatea
lebedei, duritatea diamantului, blandetea porumbelului, cruzimea tigrului,
ardoarea focului si raceala zapezii.
El a amestecat ingredientele atat de diverse, a format
femeia si a daruit-o barbatului.
Dupa o saptamana, barbatul vine si spune : Doamne, creatura
pe care mi-ai daruit-o, ma face nefericit, ea imi cere toata atentia mea, nu ma
lasa niciodata singur, vorbeste mult, plange fara motiv, ma face sa sufar. Ti-o
inapoiez, nu mai vreau sa traiesc cu ea…
"Bine!",raspunse Dumnezeu si i-a luat femeia.
Dupa o saptamana, barbatul revine si spune : Doamne, ma simt
foarte singur de cand ti-am inapoiat creatura pe care ai facut-o pentru mine, ea
canta si juca alaturi de mine, ea ma privea cu tandrete, privirea ei ma
mangaia, ea radea si rasul ei era ca o muzica, ea era frumoasa si atingerea ei
era dulce. Doamne, te implor, da-mi-o inapoi, nu mai pot trai fara ea…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu